Uploaded a couple of photos on a “find your doppelgänger” website. Tried as suggested to filter by ethnicity, shape and features of the face but very very little chance to spot any similarities. Found only one turk that had a similar stare in his eyes, but still not close enough to even suggest a (maybe) match.

Stayed home sleeping most day. Was even shocked to see that apart from maybe a total of 1h (broken in minutes here and there) I’d been asleep from around 7:30 till 16:30… At 7:00 in the morning I couldn’t find my voice. I need it today though.
Also a bit zdrelit de vis. Penultimul fusese plin de M. Iar…! :-& totusi in multe cazuri ma trezesc ca imi inmoaie duritatile si reusesc cel putin in vis sa fiu o bucata de metal maleabil, cald, imi simt propria caldura radiind cumva din inima si îmbunându-mi gandul. Reactionez omeneste acolo unde altfel tot trecutul ar izbucni. Mai ales ca aici contextul visului era destul de mult parte din momentele acelea de sfarsit de a XII-a:
Alirian si dirigu erau aproape la fel de prezenti in povestea asta. Vorbeam cu ei, dirigu ne scotea la tabla. La un moment dat intarziam la o a doua ora care “Ups! e de chimie!” si o formula de H2O sau compusi organici cu radicali HO mi se plimba fugitiv pe sub maini.  Eu credeam ca tocmai chiulisem de la prima (care credeam eu ca e de chimie) si ca acu urma una de geogra.. Figura dirigului revenea impunatoare mereu. Ba in discutii legate de ora, ba legate de noi. Aliri imi spunea nu stiu ce, si eu ei. Dirigu era foarte foarte inalt si masiv. Ca o statuie de impozant. Si imi era familiar. Nu ma simteam dominat.

Aliri…, o prezenta prietenoasa, intelectuala. Mi-a placut latura asta a ei mereu. Am regasit-o in buna masura la Ragh. Desi la R au existat mereu si trasaturi de flexibilitate, abilitate de a aluneca cu usurinta intre planurile intelectual, de joaca, de curiozitate, flirt, gluma si iar intelectual. Vorbesc de Ragh dar totusi daca scot flirtul din ecuatia de mai sus o regasesc pe Aliri.

La un moment dat se replica o scena din liceu de la o lectie care era de biologie in realitate, in timp ce aici – in vis – era la fizica lui dirigu, in care M trebuia sa dea mai departe stafeta urmatorului la tabla. Si se intoarce spre mine. De data asta in vis i-am facut semn sa-si vada de treaba. La 18 ani însă si ea si eu aveam o urma de mai mult decat colegialitate in transferul asta (ea mai mult acceptand ca simt ceva pentru ea, fara însă a se implica, doar o usoara mai mare deschidere poate; eu preluand provocarea). Atunci am zis da. Acum nu, ceea ce in vis insemna un fel de “nu, nu mai”. Cert e ca ea iesise la ora si se apucase la fel ca într-a IX-a (atunci era însă la mate) sa umple tabla de o demonstratie ampla si sofisticata in ecuatii de lăsa restul clasei masca.  A mai facut asta si ulterior, de cateva ori pe parcursul liceului. Cu greu si abia peste multi ani am reusit sa demitizez performanta asta a ei. Si uite ca totusi reapare de undeva din atât de trecut!
Pe final de vis eram cu totii la ea acasa. Inclusiv Aliri si dirigu. Ca si cum era o continuare naturala a spatiului anterior. Surprins sa ma regasesc in locul asta fata de care am trait si senzatii de bucurie si reusita, vise intense aproape premonitorii, dar si de disconfort si iminență distrugatoare, ultimele doua senzatii cel mai ades asociate cu intersectia cu mă-sa. Si ma intrebam cum de ma simt acum mai relaxat. Apoi incepe sa-mi filtreze in vis un strat de supra-vis. Cel in care desi adormit incep sa ma trezesc si sa interpretez. Daca dirigu (care a murit acum cativa ani) e acolo poate sa fie ceva aiurea legat de viata femeii aleia… sau poate Doamne fereste a Alirii (e mai tanara si in plus mi-e draga amintirea ei, de aia “Doamne fereste”. Mda, I know, suntem partinitori mai des decat suntem moral dispusi sa admitem). Imi vine sa ii scriu s-o intreb daca e ok. Dar stiu ca n-o s-o fac.

In timp ce ma indrept spre usa (culmea, I can hardly configure this space to what it was originally, parca ar fi alt apartament, desi… hmm) imi trec ochii peste debaraua cu haine si usa dubla in care m-am ascuns de proba la un moment dat. Proba pentru situatia in care ar fi trebuit sa ma ascund de nevoie alta data. Da, asta face parte din peisaj, e de acolo. Dar realizez ca nu mai am de ce sau cine sa ma mai ascund. Si atunci replicile M-ei….

…ahh don’t tell me it’s THAT!!! oi fi eu fascinat de aspecte lingvistice, dar nu cred ca imi ascund sau redeghizez prezentul chiar asa…: M in engleza e eM. M-ei e Emm-ei… suddenly looks like mRvs is sneaking in.

Atunci cand m-am trezit m-am gandit ca nu cumva sa fie iar o masca generica in care folosesc amprenta Mcai ca sa-mi recunosc aderentele sufletesti si comportamentale vizavi de alte iubite ulterioare. GenY.  Desi mRv’s not yet one. Though who knows. Da, cred ca de fapt in subconstient ma asteptam la o reactie la linkurile trimise aseara cu dansurile lui Dotty.  Si da, voila!, cum pun mana pe telefon le si regasesc. Mi-a raspuns. Sau poate se intampla ceva cu Y?… pe finalul visului M ma ruga sa o mai sun. Ca sunt binevenit la ea. Ca si cum regreta tot ce s-a intamplat. Si daca altceva nu se putea intampla sa ii fiu cumva sufleteste deschis. Ea e deschisa. Intr-un fel omenesc, aproape umil. Ce-mi indoia inima. S-o mai sun! macar atat.  Don’t be a stranger.

Azi am primit un telefon anonim pe seara. Pe numarul de Romania. Poate fi oricine. Mama nu era. Dar lately reteaua imi face figuri, imi arata deseori apel anonim chiar si atunci cand cel ce suna nu se ascunde. Acum am raspuns prea tarziu. Inchisese.

PS:  1. Post munte, prima zi am mers la servici, almost lost voice by end of day, racit cobza, had to skip the next day. Which is the day above.  Aveam nevoie de o revenire rapida.  Tratament cu usual pills si prabusit in somn. Hence why the oniric had such a weight on that day.
2. Ce relevanta are… well poate parte dintr-o atitudine personala vizavi de limitele intimitatii, banale, sau nu. And on which side of the argument I sit.  Hence it’s a matter of active choice which I was finally exercising.
3. There’s a good degree of classic dream symbolism that sifts through sometimes in my understanding of some of them (not that many in this one though). Like the “innocuous visit/presence in a dream of a person that passed away”, or others… Incongruent e ca e ceva ce ma mandream ca am mostenit de la bunica-mea.  When actually my grandma specifically renounced to get caught in it (or any fore-view inference)  over the last years of her life. And advised me to do the same. Hard to shake it off completely though when you’re so often remembering them with such detail and intensity. Then I try to see some more normal explanation of why and how reality reshuffles in my mem-cell slots. More psychologically viable ones. And to what potential inner outcome.
4. And then this is a more “clear features” image I used to seed the doppelgänger search.